Rămășițele Justiției

"...sistemul judiciar este complet disfuncțional, atât în ansamblul său, cât și la nivelul fiecărei componente în parte."

O asociație profesională a magistraților a făcut ieri un apel public către noul președinte al României, cerându-i să dea prioritate reformării Justiției din țara noastră. 

În acest apel-protest, Asociația Inițiativa pentru Justiție afirmă că “în momentul actual, sistemul judiciar este complet disfuncțional, atât în ansamblul său, cât și la nivelul fiecărei componente în parte”. 

Semnatarii apelului enumeră diversele decizii care au determinat această situație. 

Printre acestea, modificările “nocive” ale Codului Penal, care au fost “adoptate sub presiunea grupurilor de interese ostile justiției”. La acestea, consideră semnatarii, s-a adăugat “o adevărată explozie numerică de decizii ale Curții Constituționale, care au dezintegrat și ceea ce scăpase reglementărilor inițiale ale noului cod penal și ale noului cod de procedură penală.”

“Astfel - mai observă autorii apelului - prin actualele legi ale justiției s-au pus bazele unui sistem profund ineficient, unui sistem, mai degrabă clientelar, incompatibil cu principiile justiției și statului de drept.”

În continuare, magistrații din Asociația Inițiativa pentru Justiție propun o serie de măsuri care ar trebui , măcar, “să aibă ca efect o stagnare a declinului calității actului de justiție.”

Apelul acestor magistrați este o reamintire cutremurătoare că, dacă există vreun proiect pe termen lung al clasei politice românești, un plan pe care să-și concentreze, tenace, atât puterea de disimulare, cât și creativitatea malefică, acesta a fost, de 35 de ani încoace, și încă rămâne, dresarea Justiției astfel încât să nu mai muște vreodată mâna care o hrănește.

N-am uitat că, până prin anii 2000, dosarele penale se deschideau și se închideau direct în ședințele de partid, așa cum ne-au arătat stenogramele conversațiilor dintre premierul Adtian Năstase și ministra Justiției, Rodica Stănoiu. Apoi, efortul de aderare la Uniunea Europeană a impus replieri și adoptarea de legislație europeană în privința actului de Justiție. Dar, la doar 6 ani de la aderarea la UE, PSD-ul condus de Victor Ponta, împreună cu aliații săi, au dat un atac devastator împotriva statului de drept, în așa numita marțe neagră din 10 decembrie 2013. Atunci, în urma unui vot pus la cale ca o spargere de seif, parlamentarii au votat să se scutească de răspundere penală în dosarele de abuz în serviciu sau conflict de interese. Aleșii și-au aranjat, în plus, o super-imunitate în fața cercetărilor DNA, iar cei deja condamnați urmau să beneficieze de o prescripție specială, care trebuia să închidă un număr semnificativ de dosare. Proteste masive, reacția președintelui Băsescu și intervenția Uniunii Europene au oprit, în cele din urmă, această ofensivă a corupților împotriva României, dar războiul lor a continuat, în ciuda bătăliei pierdute. 

În 2017, guvernul Grindeanu, controlat de liderul PSD, Liviu Dragnea, a emis într-o noapte, ca hoții, infama Ordonanță 13, care elimina și limita denunțuri și răspunderi penale, stabilea praguri valorice pentru abuz în serviciu, reducea pedepsele pentru corupți, și, în general, legifera de facto și de jure diverse activități de corupție în rândul demnitarilor și funcționarilor publici. Au urmat, după cum bine ne amintim, alte proteste de stradă, care au dus, din nou, la retragerea ordonantei. 

Dar, de data aceasta, agresorii își învățaseră lecția. 

Noile atacuri la independența Justiției și la eficiența acțiunilor anticorupție n-au mai fost, ca până atunci, acțiuni-surpriză, ci infiltrări subversive. De la loviturile spectaculoase, menite să rezolve totul dintr-o dată, corupții au trecut la schimbări incrementale, pe multiple fronturi. 

Au urmat numeroase modificări ale Codurilor Penal și de Procedură Penală și ale altor diverse legi din domeniul Justiției, articol cu articol, prin intermediul unor dezbateri de specialitate din comisiile parlamentare imposibil de urmărit și, mai ales, de digerat de către societatea civilă. Corupții din politică au învățat că orice protest indignat poate fi adormit cu proceduri parlamentare prolixe. Parlamentul a revizuit, abrogat și adoptat în domeniul Justiției până a amețit pe toată lumea, mai puțin pe specialiști și, foarte probabil, pe magistrații înșiși, care trebuie să fi înțeles, foarte repede, ce urmează. Unii, mai puțini decât ne-am fi așteptat, chiar au demonstrat, pe treptele Curții de Apel, în 2019, protestând față de modificările legislative afectau independența Justiției. Alte manifestații similare au avut loc în 2020, dar magistrații s-au lăsat în cele din urmă cumpărați cu salarii speciale, pensii speciale și pensionări speciale. 

În acest timp, ofensiva a continuat, neabătut, cu intrarea în joc a unui actor de mare calibru: însăși Curtea Constituțională a României. 

Printr-o serie de decizii cruciale, pronunțate începând cu 2018, judecătorii din CCR au închis, efectiv, mii și mii de dosare de corupție și au redus, de facto, pedepsele cu închisoarea deja pronunțate în cazul a numeroși corupți care fuseseră, totuși, condamnați. Judecătorii CCR au scos din dosare interceptări, emasculând acuzarea, au schimbat regulile în modul în care se stabileau completele de judecată și, astfel, au obligat instanțele să ia procesele de la zero, apoi au modificat termene de prescripție, ca dosarele respective să se închidă cu totul, au obligat președintele României s-o demită pe șefa Direcției Naționale Anticorupție - nu că acesta s-ar fi opus altfel decât formal - și, așa cum observă magistrații în apelul-protest din care am citat la începutul acestui comentariu, au dezintegrat și ce mai rămăsese din Justiția românească după ce trecuse prin foarfecele politicienilor. 

Cumva, firesc, în această continuă degradare a statului de drept, în vara lui 2020 președintele Klaus Iohannis a evacuat practic cu totul fenomenul corupției din noua strategie de Apărare a Țării. 

Iată cum, după o luptă îndârjită, de aproape două decenii, marii corupți ai României, stăpâni peste un sistem clientelar bine înțepenit în fluxurile financiare ale statului, și-au atins obiectivul: nu avem toată puterea până nu luăm și Justiția, nu?

Acum, atacul se mută pe alte planuri. Nu mai departe de joia trecută, aceeași Curte Constituțională a stins și ultimul bec de pe strada națională pe unde-și fac hoții legea, atunci când a trecut la secret declarațiile de avere și interese ale familiilor demnitarilor și funcționarilor publici - adică a deschis, larg, ditamai portalul pentru acei corupți care apreciază liniștea și discreția când au de smântânit ceva.

Așadar, unul dintre pilonii fundamentali pe care se sprijină statul de drept este putred. Cu toții știm asta. Iar fără teamă de lege, responsabilitatea guvernanților nu mai înseamnă mare lucru și, pe cale de consecință, încrederea în acest sistem deturnat de corupție s-a prăbușit.

Presupun că nu se mai miră nimeni că poporul, exasperat, care le vede, totuși, pe toate, dă de pământ cu așa-numitele partide-sistem cum le prinde pe la câte un vot.

Doar că țăndări ne vom face toți din cauza îmbătrânirii în rele a acestor politicieni iresponsabili.

Reforma Justiției? Sigur. Doar că ar trebui să-i spunem, mai degrabă, reanimarea Justiției. Dacă s-o mai putea face ceva.