Democrația moare pe ritmuri de manele dacice. Odată cu ea moare și speranța.

Un guest post scris de Cassandrul Dacic

Democrația moare pe (aproape) întreaga suprafață a globului. Muzica diferă de la țară la țară dar duhoarea de morgă și putreziciune e aceeași.

Omul trăiește într-o lume pentru care nu a fost, de fapt, construit. Noi avem toate instinctele, reflexele și "procedurile" din creier adecvate spațiului nostru de naștere, savana africană. Cât timp migrația a luat mii sau zeci de mii de ani iar organismul nostru a avut timp să evolueze și să prindă din urmă schimbările din mediu totul a fost bine. Așa s-au albit și blonzit oamenii primitivi ajunși de la tropice în Peninsula Scandinavă sau aleuții pe preeriile nord-americane.

Acest lucru nu se mai întâmplă azi, pentru că ritmul schimbărilor este incredibil de rapid pentru biologia noastră. Ne-am modificat nu doar mediul fizic; ne-am modificat și mediul psihologic, până am ajuns să nu mai înțelegem nimic din ce ni se întâmplă. Lumea a devenit extrem de complexă, non-lineară, suferind de sindromul bătăilor de aripi a unui fluture. Iar noi ar trebui să supraviețuim în ea cu un software creat pentru a culege mure fără a da nas în nas cu ursul.

Este motivul pentru care o bună parte dintre oameni (cam o treime, zice psihologia politică) se simte depășită. Lumea predictibilă, uniformă, lineară pentru care am fost creați nu mai există. Iar lumea prezentă e una în care aceștia nu se simt bine. Disconfortul le este atât de puternic încât singura lor dorință este să se întoarcă în lumea veche, aia ordonată, liniară, în care toți sunt la fel și nu sunt nevoiți să se adapteze (pentru că nu sunt capabili de adaptare) la livratorul srilankez, ospătarul nepalez sau colegul indian.

Iar pentru a-și atinge acest scop utopic nici un mijloc nu li se pare prea mult. Nici minciuna, nici violența, nici uciderea semenilor.

De altfel o caracteristică a oricărei mișcări despotice recente, de la comunism la naționalismul BJP*, este refuzul realității și înlocuirea ei cu mituri convenabile. "Tunelurile de sub Bucegi" și "aurul monoatomic de la Vidraru", oricât de hilar ar suna pentru un om normal la cap, sunt adevăruri sfinte dacă te-ai desprins suficient de realitate.

Dacă iubitorii de despotism – dușmani declarați ai democrației, pe care o disprețuiesc – au divorțat de realitatea obiectivă din proprie voință (subconștientă, dar nu mai puțin voință), nici restul omenirii nu o duce mai bine la acest capitol. Iar asta pur și simplu din cauza modelului economic tehnocapitalist de "attention economy".

Vedeți voi, noi primim în mai puțin de o săptămână aceeași cantitate de informație pe care o primea un european de la 1800 în întreaga lui viață. Iar pentru prelucrarea acestui maelstrom informațional avem la dispoziție același hardware – creierul – ca înaintașul nostru. Am trecut deja de limitele suportabilului biologic. Apariția Google și democratizarea internetului au redus statistic capacitatea reală a memoriei de lucru. Apariția GPS-urilor a redus abilitățile de orientare spațială. Acum există deja studii care arată că utilizarea intensivă a LLM-urilor (așa-zisele AI-uri)** reduce capacitățile de gândire critică, și așa puse în pericol.

Un fake-news bine scris circulă cam de 6 ori mai rapid în social media decât adevărul. Viralitatea nu depinde de realitate, ci de activarea emoțiilor primitive. E din ce în ce mai dificil să separi ce e adevărat de ce e fals. Iar actorii maligni au prins ideea și inundă spațiul virtual cu minciuni și făcături, amestecând totul într-un haloimăs de țipete și isterii din care nimeni nu mai înțelege nimic.

Tehnologia ne-a facilitat obținerea de răspunsuri real-time. Vrei să știi câți bani mai ai? Aplicația băncii îți spune la secundă sumele. Vrei să știi cât costă un lucru? Website-ul vânzătorului te informează instantaneu (și, din ce în ce mai des, personalizează prețul nu pentru cât face lucrul, ci pentru cât estimează AI-ul că ar putea stoarce de la tine). "I want it all / And I want it know" a evadat din lumea melodiilor lui Queen și a pătruns în lumea reală. Mai știm să socotim doar în 0 și 1, adevărat / fals, totul – sau - nimic, într-o lume în care absolutul nu prea mai are loc sau folosință.

Iar asta ne-a făcut leneși și în gândire. Acceptăm din ce în ce mai greu "nu se poate" sau "e posibil doar parțial". Si dacă în viața de zi cu zi mai e cum mai e, atunci când avem în față decizii grave, precum alegeri politice, asta aduce negreșit moartea democrației. Pentru că democrația, cu regulile, instituțiile, legile și procesele ei, se mișcă greu, presupune multiple negocieri, rareori îți permite atingerea tuturor obiectivelor iar pașii necesari pentru atingerea unui rezultat practic sunt nenumărați.

Iar noi nu mai putem gestiona complexitatea și negocierile.

Cei rămași cât de cât ancorați în realitatea obiectivă am început, observ, să ne-o tragem singuri la gioale cu aplomb pentru că am uitat ce înseamnă progresul în pași mici, răbdarea și realismul politic. În România anului 2025 pare normal să vrei reforme profunde, imediate, dure și tăioase – și să-i critici pe cei pe care i-ai ales nu pentru că îi iubeai ci pentru că au fost varianta cea mai puțin rea din ce am avut la dispoziție – uitând că tot noi le-am pus, piatră de moară la picior, o majoritate antireformistă prin PSD și parțial PNL. Pare normal să nu aștepți finalul proceselor de negociere guvernamentale și să tragi o concluzie finală pe baza unor rezultate de parcurs.

Este din ce în ce mai clar că 2028 urmează să marcheze intrarea României în era tehnofascismului naționalist-ortodox; adică să aducem la putere o gașcă de ahtiați după putere absolută, care n-au scrupule și limite, doar pentru că n-am fost capabili să nu aruncăm și copilul odată cu apa din cadă.

Am mai fost acolo. Nu ne-a plăcut, dar pare că memoria istorică a poporului român are aceeași întindere ca cea, legendară de altfel, a unui caras. Și, după cum se spune, "cei care nu învață din istorie sunt condamnați să o repete"...

... iar cei care învață totuși sunt condamnați să privească cu oroare cum primii îi obligă să repete o istorie despre care știm cu toții că se termină prost.

____________________

*„Naționalismul BJP” se referă la viziunea și ideologia naționalistă promovată de Partidul Bharatiya Janata (BJP) din India, unul dintre cele mai mari și influente partide politice ale țării - n.m.

**Un LLM (Large Language Model) este un tip de model de inteligență artificială antrenat pe volume foarte mari de date text pentru a înțelege și a genera limbaj natural. El poate răspunde la întrebări, redacta texte, traduce, rezuma sau conversa, imitând modul în care oamenii folosesc limbajul. Exemple concrete de astfel de modele sunt: GPT-4 și GPT-5 (OpenAI), Claude (Anthropic), Gemini (Google DeepMind) sau LLaMA (Meta) - n.m.